Cum a vindecat Maica Domnului pe monahul Ilarion

Arhimandritul Cleopa Ilie, parintele nostru duhovnicesc, ne povesteste cum a vindecat Maica Domnului piciorul cangrenat al smeritului monah Ilarion Ionica din Manastirea Sihastria si cum i-a vestit sfarsitul cu un an inainte.
In primavara anului 1933, batranul calugar Ilarion a fost trimis in padure sa aduca lemne de foc pentru obste. Acolo a fost lovit la un picior si rana s-a cangrenat, incat suferea mult si era ingrijit la chilie de fratele Constantin, devenit mai tarziu Arhimandritul Cleopa.
Intr-o noapte plangea de durere in patul sau si se ruga cu lacrimi, zicand: "Maica Domnului, miluieste-ma si-mi usureaza boala, ca nu mai pot rabda durerea piciorului!" Dupa putin timp a vazut ca intra in chilia lui o femeie foarte cuviincioasa, in chpul unei doctorite din Targu Neamt si il intreaba:
-De ce plangi, parinte Ilarion?
-Doamna doctorita, mi-am rupt piciorul si ma doare greu. Simt ca voi muri curand si plang ca nu m-am pocait.
Dupa ce doctorita aceea minunata s-a atins de cu mana de piciorul lui, l-a mangaiat cu aceste cuvinte:
-Nu mai plange, parinte Ilarion. De acum te vindeci la picior si vei mai trai inca un an de zile. Dupa aceea te vei odihni...
Apoi a plecat acea sfanta femeie si batranul a adormit linistit. Era Maica Domnului. Dimineata batranul s-a sculat sanatos din pat, s-a dus la biserica si a spus tuturor minunea Maicii Domnului. A mai trait exact un an de zile, la "Duminica izgonirii lui Adam din Rai", parintele Ilarion si-a dat sufletul in mainile Domnului si a fost petrecut de obstea manastirii pe ultimul drum pana la cimitir.
"Istorioare duhovniceşti" Arhimandrit Ioanichie Balan

Cum a izbăvit Maica Domnului pe monahul Ilarion de ispită

Prin anul 1920 a venit la Sihastria un crestin sa se faca monah. Il chema Ioan Ionica. Dar dupa cateva luni diavolul il chinuia cu intristarea. Permanent plangea si cugeta sa se intoarca in alta manastire. Intr+o noapte, pe cand era in biserica si se ruga cu lacrimi la icoana Maicii Domnului, a vazut cu ochii lui cum o iesit din Sfanta icoana o femeie imbracata in alb, care semana cu chipul Maicii Domnului si l-a intrebat:
-De ce plangi si esti tulburat, frate Ioane?
-Mi-e urat aici si as vrea sa plec in alta manastire!
-De ce tie urat in casa mea? Fii linistit, roaga-te mai mult si fa toate cu dragoste, ca de acum nu-ti va mai fi urat niciodata in casa mea!
Apoi acea femeie minunata l-a insemnat cu Sfanta Cruce, s-a intors iarasi spre icoana si s-a facut nevazuta. Era Maica Domnului! Din ceasul acela fratele Ioan s-a izbavit de acea grea ispita, s-a linistit, s-a facut calugar iscusit si a fost iconom 20 de ani in obstea Manastirii Sihastria, fiind iubit de multi, si de frati si de Dumnezeu.
"Istorioare duhovniceşti", Arhimandrit Ioanichie Balan

De ce preţuia părintele Gherasim Sfânta Liturghie

Zacand in suferinta grea, parintele Gherasim cerea sa fie dus zilnic la Sfanta Liturghie. Iar parintii spuneau:
-Parinte Gherasim, de ce nu stai la chilie in pat, pana te faci mai bine?
Iar bolnavul raspundea:
-Iertati-ma pe mine pacatosul, dar am venit sa mai ascult o Sfanta Liturghiem. Cine stie daca mai ajung sanatos pana maine! Ca nici o slujba nu este mai scumpa si mai de nevoie pentru mantuirea lumii decat dumnezeiasca Liturghie. Pentru aceea fericiti sunt crestinii care vin permanent si cu credinta sa asculte in sarbatori Sfanta Liturghie.
"Istorioare duhovniceşti", Arhimandrit Ioanichie Balan

Răbdarea în boală a părintelui Gherasim

Odata s-a imbolnavit tare parintele Gherasim, incat zacea la pat. Atunci i-a zis egumenul:
-Sa-ti aducem un doctor sa te faci sanatos?
Iar el a raspuns cu lacrimi:
-Iertati-ma, dar eu m-am rugat lui Dumnezeu sa-mi dea suferinta si boala, numai sa ma mantuiesc. Deci, daca Dumnezeu a facut mila cu mine, eu sa ma impotrivesc voii Lui? Lasati-ma in mana si in voia lui Dumnezeu, ca boala este spre mantuirea pacatosilor!
"Istorioare duhovnicesti", Arhimandrit Ioanichie Balan

Cum a ispitit diavolul pe fratele Gheorghe Ilie

Fratele Gheorghe Ilie din Manastirea Sihastria era unul din fratii mai mari ai parintelui Cleopa Ilie. Intrat in viata mnonahala la Schitul Cozancea - Botosani, ca ucenic al Ieroschimonahul Paisie Olaru, de la inceput s-a aratat ca un tanar intelept, cu minte de om batran, fiind foarte evlavios si ravnitor de Dumnezeu.
Odata si-a luat Ceaslovul si cateva lumanari si s-a dus in padure sa se roage singur, fara binecuvantare. In chilie a lasat un biletel pe care scria: "Parinte Paisie, iarta-ma ca ma duc in padure pentru cinci zile sa ma pocaiesc!". Batranul citind acest bilet, a zis: "Aceasta este o ispita a diavolului, caci a plecat fara binecuvantare!"
La miezul noptii, pe cand batranul se ruga, a auzit pe cineva batand la usa:
-Binecuvinteaza, Parinte Paisie, si ma iarta pe mine, pacatosul!
-Cine bate la usa?, a raspuns batranul.
-Fratele Gheorghe, pacatosul!
-Fratele Gheorghe a plecat in padure in padure sa se pocaiasca!
-Iarta-ma, Parinte Paisie, ca am gresit, si ma primeste in chilie.
-Dumnezeu sa te ierte, frate. Intra si spune-mi ce s-a intamplat.
Voiam sa ma rog cinci zile cu post si priveghere, intr-o groapa din padure. Dar pe la miezul noptii aud langa mine un glas infiorator: "Ce faci aici? Nu stii ca ai plecat fara binecuvantare?" Cand ma intorc, vad langa mine un arap urias, cu chip infricosator. Era diavolul. Cuprins de mare frica, am luat Ceaslovul si am fugit la chilie.
Din ceasul acela fratele Gheorghe, numit la calugarie Gherasim, nu mai facea nimic fara binecuvantare.
"Istorioare duhovnicesti", Arhimandritul Ioanichie Balan

Cum putem scăpa de sectanţi?

Satul Voinesti, judetul Iasi, a fost asaltat acum patru ani de sectanti, ziua in amiaza mare.
Era in vara anului 1995. Lumea era plecata la camp si satul ramasese aproape pustiu. Doar batranii si copii stateau pe langa casa.
Dar, iata ca ziua vine un autocar strain cu 50 de sectanti, ca sa-i traga pe ortodocsi la secta lor. Umblau din casa in casa, promiteau daruri, amenintau si huleau cele sfinte. Acestea o faceau cu aprobarea primarului si a organelor locale fara sa consulte si preotul satului.
Cineva ii spune preotului. Parintele alearga la biserica, striga dupa ajutor si cauta oamenii sa scoate lupii dintre oi. Insa satul era aproape gol de oameni. Atunci preotul a apelat la ultima solutie: sa traga clopote mult, pana se vor aduna oamenii! Auzind oamenii clopotele, au lasat lucrurile si au venit repede la biserica. Apoi au alungat cu asprime pe sectanti, incat multa vreme nu vor mai indrazni sa faca prozelitism aici.
Dumnezeu sa acopere tara noastra de gurile hulitoare ale ereticilor si sa ne miluiasca pe toti dupa mare mila Sa.
"Istorioare duhovnicesti", Arhimandrit Ioanichie Balan

Omul nu va tră numai cu pâine, ci cu tot cuvântul Lui Dumnezeu

Comuna Pangarati - Neamt a fost binecuvantata de Dumnezeu cu un crestin smerit si evlavios, in persoana invatatorului Gheorghe Garbulet, nascut in 1910.
In timpul celut de-al doilea razboi mondial, Gheorghe Garbulet a fost trimis trimis pe front. In timpul luptelor din Caucaz i s-a pus pistolul la gat si a fost impuscat. Dar prin minune, a scapat cu viata. Dupa ce sta in spital vreo sase luni de zile, este lasat la vatra ca invalid de razboi, dar este reincorporat in 1944 in timpul luptelor de la Neamt, unde cade prizonier. Este trimis in lagarul de la Oranki, unde sta trei ani de zile, primind toate ca din mana lui Dumnezeu. Despre acesti ani el povesteste:
"Acolo l-am cunoscut cu adevarat pe Dumnezeu. Eram in lagar si Parintele Dimitrie Bejan, ne talcuia dintr-o Biblie, care prin minune Dumnezeu a pazit-o de n-au pus-o pe foc, caci in fiecare saptamana ne faceau perchezitie. Eram cate 70-80 inscrisi pe zi sa citim o pagina din Biblie. Aici am inteles cuvantul ca omul nu va trai numai cu paine care nu era in lagar, ci cu tot cu cuvantul lui Dumnezeu".
Dupa ce iese la pensie, profesorul Gheorghe Garbulet, cu binecuvantarea preotului paroh, face o frumoasa misiune ortodoxa in satul Pangaracior - Neamt, mai ales difuzand carti sfinte de tot felul, din casa in casa. Apoi citeste duminica cazania la biserica. Merge pe la copii si bolnavi; sfatuieste, invata, mangaie si face milostenie.
Viata lui este un continuu apostolat, o jertfa de trei sferturi de secol, de marturisire a Evangheliei lui Hristos, de misiune, de milostenie si slujire sfanta.
Ce alta misiune si slujire ortodoxa mai frumoasa poate face cineva ca acest smerit crestin si frate in Hristos? De aceea il recomandam de model tuturor crestinilor care vor sa se mantuiasca. Caci fara jertfa, fara osteneala si renuntare la cele de pe pamant, nu ne putem mantui. Bunul nostru Mantuitor sa primeasca jertfa, lauda, statornicia si buna credinta a placutului sau, Gheorghe , ca sa fie indemn, lumina si calauza ortodoxa pentru toti care cred si in invierea Domnului.
"Istorioare duhovnicesti", Arhimandrit Ioanichie Bălan

Sculptorul Gheorghe Gheorghiţă

Acest crestin cu suflet mare si cu talent de sculptor bisericesc tot atat de mare, era cunoscut de toata lumea din Targu Neamt, si din partea locului.Crestin ales nascut din Pipirig, tata a sase copii, sculptor neintrecut si mare traitor mistic rar intalnit in tinutul Neamt, el lucra mult pentru biserici si manastiri. Facea straini, cruci, troite sculptate in lemn de tei si stejar, care si astazi impodobesc sfintele biserici. Dar el nu lucra pentru bani sau lauda, ci pentru slava lui Dumnezeu. De aceea nu se grabea la lucru, ci lucra cu masura, ca pentru Dumnezeu, apoi facea o pauza; se mai ruga si citea cate un capitol din Sfanta SCriptura sau din alte carti sfinte.
La atelierul sau de lucru se aflau doua carti sfinte permanent deschise. In dreapta era Biblia, iar in stanga sa era Filocalia. Si nu trecea o zi fara sa citeasca cate doua-trei capitole din aceste doua carti sfinte si mantuitaoare de suflet. Apoi a fost inchis si persecutat mai multi ani, pe motiv ca tine la Biserica si Neam, fiind nevinovat. In inchisoare a fost un model viu de comportament, iar cand a fost eliberat, s-a intors mai tare in credinta. Ba ii parea rau ca nu se mai putea ruga ca in inchisoare. Ajungand batran si bolnav, in toamna anului 1984 s-a stramutat la Hristos cu pace, pentru a-L slavi neincetat pe Tatal, pe Fiul si pe Sfantul Duh.

Moartea înfricoşătoare a unei vrăjitoare

In Muntii Apuseni a trait o femeie desfranata si vrajitoare vestita in partea locului, O chema Minerva, traia in Izvorul Ampoilui, judetul Alba. Aceasta femeie, nefiind casatorita, a nascut trei copii cu trei barbati, a facut multe avorturi si a pacatuit mult, neputand grija de sufletul ei. Ba facea vraji si cu vesminte preotesti.
Din noiembrie 1998 s-a imbolnavit foarte tare, trupul i s-a umplut de rani, carnea a inceput sa-i putrezeasca, incat o mancau viermii de vie. Dar nici in ultima clipa n-a vrut sa se spovedeasca. La 9 iunie 1999 a murit in chinuri groaznice, in varsta de 70 de ani.
Indata ce a murit, chipul i s-a desfigurat cu totul si a luat o infatisare infricosatoare, incat rudeniile au acoperit-o cu o panza, pentru ca lumea se speria de ea. Trupul i s-a umflat asa de tare, incat nu mai incapea in sicriu si a trebuit sa fie taiata la burta. Mirosea greu si nimeni nu putea sa stea langa ea.
Aceasta a fost o pedeapsa de la Dumnezeu ca a fost vrajitoare, a trait in pacate mari si a murit nespovedita, nepurtand grija de sufletul ei. Doamne, izbaveste pe toti de o moarte cumplita ca aceasta!

Pedeapsa unui alt sectant

Un barbat sectant din Fratautii de Sus, judetul Suceava, ura de moarte cele sfinte ale Bisericii, adica pe preoti, icoanele, Sfanta Cruce si hule si pe Maica Domnului. Aflandu-se intr-un sat vecin, intre multi crestini ortodocsi, s-a luat la discutie cu ei, ocarandu-i ca se inchina la idoli, precum ca cinstesc sfintele icoane. Apoi, pornindu-se din lucrarea diavolului, a luat de la cineva o icoana a Maicii Domanului si a calcat-o in picioare inaintea tuturor, zicand: "Iata, nimeni nu are ce-mi face, ca icoanele sunt idoli. Sa vedem ce o sa-mi faca mie Maria, ca a fost o femeie ca toate femeile cu mai multi copii!"
Oamenii uimiti si suparati de acest gest diavolesc, credeau ca este beat, sau ca este stapanit de un demon.
Apoi acest hulitor s-a urcat intr-o masina mica a fratelui sau si s-a dus in satul din apropiere. Cand a coborat din masina, chear in fata casei lui a venit o alta masina cu viteza, l-a lovit greu si i-a rupt ambele piciooare mai sus de genunchi. Rudele l-au dus repede la spital la Radauti, dar dupa trei ore a decedat, dandu-si sufletul in mainile diavolilor. Asa mor hulitorii de Dumnezeu, care urasc Biserica si pe sfinti.

Pedeapsa celor care hulesc sfintele icoane

 In vara anului 1991, o femeie sectanta din comuna Fratauti - Suceava s-a dus la soacra ei, o crestina evlavioasa, bolnava. Nora vazand pe perete o icoana mare, frumoasa a Maicii Domnului, la care se ruga batrana zi si noapte cu lacrimi, i-a zis cu manie: "Mama, nu te mai inchina la icoane, caci icoanele sunt idoli!" Apoi, pornindu-se cu furie, a luat icoana de pe perete si a aruncat-o in soba, fiind jaratec mult, si a ars sfanta icoana. Atunci maica a plans si cu lacrimi i-a zis din patul suferintei: "Eu sunt bolnava si neputincioasa, si nu pot sa-ti fac nimic, dar o sa te arda Maica Domnului. Tu vei vedea!"
Aceasta s-a intamplat intr-o sambata. Dupa o saptamana, nora sectanta facea mancare la o nunta, ca bucatareasca. Cum aseza mancarea la foc si cocea paine in cuptor, deodata o limba de foc a iesit din gura cuptorului, i-a aprins hainele si in cateva clipe a ars toata in flacari, in strigate cumplite de durere.Pana au venit oamenii s-o salveze, era deja moarta. Numai o parte din oase au mai putut aduna. De acesata pedeapsa grea s-au cutremurat toate satele din jur. Iata cum pedepseste Dumnezeu pe cei care hulesc Biserica, preotii, Sfanta Cruce si Sfintele Icoane. Acea femeie, nu numai ca hulea pe cele sfinte, ci a cautat sa le profaneze si sa le distruga. Aceeasi soarta vor avea toti cei ce hulesc credinta ortodoxa apostolica si cele sfinte. "Asa sa fie!"

O vedenie înfricoşătoare împotriva avorturilor

Intr-una din zile a venit la duhovnic o femeie gravida cu primul copil sa se marturiseasca, si a spus: Parinte am venit sa ma marturisesc ca am o mare tulburare si neliniste cu sotul meu, care este om rau si fara credinta in Dumnezeu. Imi spune mereu sa nu-i fac copii, caci copii sunt "salba dracilor". Ma ameninta ca daca nu avortez ma lasa ori are sa ma omoare. Dar eu i-am spus ca mai bine vreau sa mor decat sa fac crima, omorand copilul pe care Dumenzeu voieste sa mi-l dea. Eu vrea sa fiu mama, nu criminala. Dar el mereu ma injura si ma ameninta cu moartea si nu mai stiu ce sa fac.
A intrebat-o preotul:
-Esti cununata cu el?
-Da, parinte.
Iar el i-a zis:
-Posteste dupa puterea ta, roaga-te si mergi la biserica. Prin aceste fapte bune ai sa-l faci bun si pe el, dupa marturia Apostolului Pavel care zice ca se sfinteste barbatul necredincios prin femeia credincioasa si invers!
Dupa ce s-a marturisit femeia curat de toate pacatele ei a zis:
-Parinte te rog sa-mi dai un canon sa-l fac ca bunul Dumnezeu sa schimbe gandurile cele rele ale barbatului meu, ca doar ne-am casatorit din dragoste si cu buna intelegere a noastra si a parintilor; si nu era asa ca acum, ca n-as fi mers dupa el in veci!
Parintele a spus:
-Sora, daca voiesti sa faci canon, te sfatuiesc sa iei pe Maica Domnului ocrotitoare in viata ta, ca Ea are mare trecere inaintea Preasfintei Treimi; mai mult decat toti sfintii lui Dumnezeu. Fa cum te-am invatat si, pe langa asta, sa citesti in fiecare dimineata Acatistul Maicii Domnului si seara cinstitul ei paraclis. Dupa terminarea rugaciunii, sa pomenesti si pe sotul tau, ca sa-i dea Dumnezeu gand bun si sa-l intoarca la calea cea buna.
Femeia a primit cu mare bucurie sfatul si canonul si s-a fagaduit ca-l va face cu toata sarguinta.
Dupa doua luni de zile a venit iar femeia si a zis:
-Parinte, mare minune s-a intamplat cu mine. Am facut toate cum m-ati invatat si am pomenit cu lacrimi la rugaciune pe sotul meu Ioan si iata ce mi s-a intamplat: Intr-o seara, fiind tare obosita, mi-am facut rugaciunile de seara si paraclisul Maicii Domnului cu candela aprinsa inaintea sfintei icoane si, adormind putin am avut o vedenie infricosata: se facea ca ma aflu pe o vale frumoasa intre doua randuri de munti care se terminau cu piscuri inalte cu stanci. Intre munti era o sosea.
Mergand pe acest drum frumos si aruncandu-mi privirea, am vazut ca la marginea padurii erau niste arbori de foc si la fiecare arbore, era legata cu funii de foc cate o femeie; toate tipau groaznic si se zvarcoleau, ca de la spate le ardeau arborii aceia de jaratic aprins, de care erau legate. Apoi am vazut ca de pe munti au venit niste vulturi de fac care, cu ghearele lor si cu ciocul, se asezau pe pieptul acelor femei si le mancau sanii, pana se vedeau oasele, apoi zburau inapoi in munti, iar ele racneau ingrozitor si cereau ajutor de la Dumnezeu. Sanii acelor femei in putina vreme au crescut inapoi si indata vulturii aceia infocati iar veneau si le mancau sanii. Femeile acelea racneau foarte tare si se zvarcoleau in chinurile acelea mari si amare. Eu, vazand acestea eram foarte ingrozita si inspaimantata, fiind singura pe acel drum. Cautand si de cealalta parte a soselei, am vazut acelasi lucru. In fata acestei groaznice privelisti, am cazut in genunci si ma rugam Mantuitorului nostru Iisus Hristos si Preacuratei Sale MAici, sa ma scoata de acolo ca ma temeam foarte mult, ca nu cumva acei vulturi infocati sa vina si la mine si sa ma sfasie ca pe femeile acelea, caci eram singura in acel loc. In timp ce ma rugam, vad venind un om in urma mea - si m-am bucurat foarte mult, sperand sa-mi fie de mare ajutor in calatoria mea prin aceasta groaznica priveliste.
Cand a ajuns la mine acel om mi-a zis, "Vezi femeie, ce se intampla aici?" Eu, luand indrazneala am intrebat: "Te rog, omule, unde sunt ei aici?" Iar el mi-a raspuns: "Aici esti unde a binevoit Dumnezeu sa fii, ca sa vezi chinurile acestor femei care fac avorturi si n-au voit ca sa le suga pieptul copiilor lor ci ii ucid, fiind mai rele decat fiarele si taratoarele pamantului; de aceea le vor manca sanii acesti vulturi de foc in vecii vecilor. Ca animalele, oricat de salvatice ar fi si oricat de veninoase, nu numai ca nu-si omoara puii lor, ci ii si apara foarte mult, chear cu pretul vietii lor. Iata aceste feme blestemate pe care le-a ajuns orgia cea dreapta a lui Dumnezeu, cum se ard din spate, iar din fata le sfasie sanii acesti vulturi ai maniei lui Dumnezeu. Ca ele n-au voit sa-si nasca copiii care s-au zamislit in pantecele lor, prin puterea lui Dumnezeu. De aceea, asa se vor chinui in vecii vecilor!".
Apoi mi-a zis: "Si tu ajungeai tot aici sa chinuiesti, daca ascultai de sfatul barbatului cel tiran si fara frica de Dumenzeu. Ca daca ai fi ascultat de el si mergeai la doctor sa ucizi copilul chiar atunci, in vremea avortului, ai fi murit in mainile doctorului, pentru mania cea dreapta a lui Dumnezeu. Dar daca ai ascultat de duhovnicul tau si te-ai rugat la Maica Domnului, Ea a mijlocit pentru tine la Mantuitorul nostru Iisus Hristos, sa nu te lasa se cazi in aceasta crima".
Acestea mi le-a spus acel tanar cu care mergeam. Priveam spre dreapta soselei, am vazut un singur arbore de foc in marginea padurii de care nu era legat nimeni. Atunci tanarul mi-a zis:
"Aici era locul tau, daca ucideai si tu pruncul pe care-l ai in pantece". Zicand acestea, m-am trezit in patul meu plangand foarte. Auzind sotul meu din camera lui, a venit repede si m-a intrebat: "Ce ai femeie, de ce plangi, ce ti s-a intamplat?" Iar eu i-am zis toate acele lucruri infricosate, pe rand, asa cum le-am vazut si nu ma puteam opri din plans. Iar el mi-a zis: "Fa ce stii, ca de acum inainte eu nu te voi mai indemna sa fac avorturi si-mi pare rau ca te-am sfatuit la aceste lucruri". Din ziua aceea m-a lasat in pace.
El, fiind mustrat de constiinta, s-a dus la dugovnic si s-a marturisit, cerandu-si canon pentru pacatele sale si mai ales pentru crima ce era sa o faca prin uciderea pruncului sau.
Am insemna aceasta povestire infricosata ca sa fie spre folosul si trezirea femeilor ce isi ucid in pantece pruncii lor cei nevinovati, si sa site ce le asteapta dupa moartea lor.

Cuvânt înainte

În dorinţa de a salva de uitareşi de a populariza spiritualitatea ortodoxă orală, care adesea rămâne anonimă, deşi uneori este atât de intens trăită, am adunat în acest modest volum un buchet de istorioare, întâmplări, fapte adevărate, cu conţinut moral-duhovnicesc, pe care le-am intitulat Istorioare duhovnicesti.
Aceste instorioare, din care majoritatea sunt marturisiri adevarate ale unor martori oculari, au fost adunate de la preoti, duhovnici, calugari si credinciosi vrednici de crezare. Atat la culegerea, cat si la redactarea lor, s-a urmarit un singur lucru: folosult sufletesc al cititorilor si credinciosilor Bisericii noastre.
In acest scop, s-au ales numai istorioare scurte, cu efect imediat asupra constiintei si vointei noastre, si s-au redactat intr-o forma simpla, populara, concisa, specifica credinciosilor care le-au trait. Aceasta contine atat fapte pozitive, cat si negative, care nu smintesc, ci, dimpotriva, zidesc sufletul, fiind incredintat ca si unele si altele sunt folositoare si exprima spiritualitatea vie a poporului nostru.
Intrucat lucrarea de fata se bucura de multa apreciere din partea credinciosilor nostri iubitori de Hristos si iubitorilor de mantuire, a facut ca primele editii sa fie epuizate. Din aceasta cauza, retiparim in a VI-a editie, cu text revizuit si imbogatit cu noi fapte si intamplari reale, ziditoare de suflet, adunate de prin sate, orase si manastiri, dintre care unele sunt mai recente.
Recomandam tuturor aceasta modesta lucrare si dorim sa nu lipseasca din casa nici unei familii crestine, care se confrunta astazi cu tot mai multe incercari si necazuri.
Multumesc lui Dumnezeu ca a binecuvantat aparitia cartii de fata si in a VI-a edeitie si raman recunoscator tuturor colaboratorilor cunoscuti si anonimi.
Fie ca si prin aceasta sa se preamareasca Dumnezeu, sa se intareasca dreapta credinta si sa se indemne fiii Bisericii noastre Ortodoxe la o traire morala in Hristos cat mai inalta.
Arhimandrit IOANICHIE BĂLAN
Sfanta Manastire Sihastria
Anul mantuirii, 2002