Cum a vindecat Maica Domnului pe monahul Ilarion

Arhimandritul Cleopa Ilie, parintele nostru duhovnicesc, ne povesteste cum a vindecat Maica Domnului piciorul cangrenat al smeritului monah Ilarion Ionica din Manastirea Sihastria si cum i-a vestit sfarsitul cu un an inainte.
In primavara anului 1933, batranul calugar Ilarion a fost trimis in padure sa aduca lemne de foc pentru obste. Acolo a fost lovit la un picior si rana s-a cangrenat, incat suferea mult si era ingrijit la chilie de fratele Constantin, devenit mai tarziu Arhimandritul Cleopa.
Intr-o noapte plangea de durere in patul sau si se ruga cu lacrimi, zicand: "Maica Domnului, miluieste-ma si-mi usureaza boala, ca nu mai pot rabda durerea piciorului!" Dupa putin timp a vazut ca intra in chilia lui o femeie foarte cuviincioasa, in chpul unei doctorite din Targu Neamt si il intreaba:
-De ce plangi, parinte Ilarion?
-Doamna doctorita, mi-am rupt piciorul si ma doare greu. Simt ca voi muri curand si plang ca nu m-am pocait.
Dupa ce doctorita aceea minunata s-a atins de cu mana de piciorul lui, l-a mangaiat cu aceste cuvinte:
-Nu mai plange, parinte Ilarion. De acum te vindeci la picior si vei mai trai inca un an de zile. Dupa aceea te vei odihni...
Apoi a plecat acea sfanta femeie si batranul a adormit linistit. Era Maica Domnului. Dimineata batranul s-a sculat sanatos din pat, s-a dus la biserica si a spus tuturor minunea Maicii Domnului. A mai trait exact un an de zile, la "Duminica izgonirii lui Adam din Rai", parintele Ilarion si-a dat sufletul in mainile Domnului si a fost petrecut de obstea manastirii pe ultimul drum pana la cimitir.
"Istorioare duhovniceşti" Arhimandrit Ioanichie Balan

Cum a izbăvit Maica Domnului pe monahul Ilarion de ispită

Prin anul 1920 a venit la Sihastria un crestin sa se faca monah. Il chema Ioan Ionica. Dar dupa cateva luni diavolul il chinuia cu intristarea. Permanent plangea si cugeta sa se intoarca in alta manastire. Intr+o noapte, pe cand era in biserica si se ruga cu lacrimi la icoana Maicii Domnului, a vazut cu ochii lui cum o iesit din Sfanta icoana o femeie imbracata in alb, care semana cu chipul Maicii Domnului si l-a intrebat:
-De ce plangi si esti tulburat, frate Ioane?
-Mi-e urat aici si as vrea sa plec in alta manastire!
-De ce tie urat in casa mea? Fii linistit, roaga-te mai mult si fa toate cu dragoste, ca de acum nu-ti va mai fi urat niciodata in casa mea!
Apoi acea femeie minunata l-a insemnat cu Sfanta Cruce, s-a intors iarasi spre icoana si s-a facut nevazuta. Era Maica Domnului! Din ceasul acela fratele Ioan s-a izbavit de acea grea ispita, s-a linistit, s-a facut calugar iscusit si a fost iconom 20 de ani in obstea Manastirii Sihastria, fiind iubit de multi, si de frati si de Dumnezeu.
"Istorioare duhovniceşti", Arhimandrit Ioanichie Balan

De ce preţuia părintele Gherasim Sfânta Liturghie

Zacand in suferinta grea, parintele Gherasim cerea sa fie dus zilnic la Sfanta Liturghie. Iar parintii spuneau:
-Parinte Gherasim, de ce nu stai la chilie in pat, pana te faci mai bine?
Iar bolnavul raspundea:
-Iertati-ma pe mine pacatosul, dar am venit sa mai ascult o Sfanta Liturghiem. Cine stie daca mai ajung sanatos pana maine! Ca nici o slujba nu este mai scumpa si mai de nevoie pentru mantuirea lumii decat dumnezeiasca Liturghie. Pentru aceea fericiti sunt crestinii care vin permanent si cu credinta sa asculte in sarbatori Sfanta Liturghie.
"Istorioare duhovniceşti", Arhimandrit Ioanichie Balan

Răbdarea în boală a părintelui Gherasim

Odata s-a imbolnavit tare parintele Gherasim, incat zacea la pat. Atunci i-a zis egumenul:
-Sa-ti aducem un doctor sa te faci sanatos?
Iar el a raspuns cu lacrimi:
-Iertati-ma, dar eu m-am rugat lui Dumnezeu sa-mi dea suferinta si boala, numai sa ma mantuiesc. Deci, daca Dumnezeu a facut mila cu mine, eu sa ma impotrivesc voii Lui? Lasati-ma in mana si in voia lui Dumnezeu, ca boala este spre mantuirea pacatosilor!
"Istorioare duhovnicesti", Arhimandrit Ioanichie Balan

Cum a ispitit diavolul pe fratele Gheorghe Ilie

Fratele Gheorghe Ilie din Manastirea Sihastria era unul din fratii mai mari ai parintelui Cleopa Ilie. Intrat in viata mnonahala la Schitul Cozancea - Botosani, ca ucenic al Ieroschimonahul Paisie Olaru, de la inceput s-a aratat ca un tanar intelept, cu minte de om batran, fiind foarte evlavios si ravnitor de Dumnezeu.
Odata si-a luat Ceaslovul si cateva lumanari si s-a dus in padure sa se roage singur, fara binecuvantare. In chilie a lasat un biletel pe care scria: "Parinte Paisie, iarta-ma ca ma duc in padure pentru cinci zile sa ma pocaiesc!". Batranul citind acest bilet, a zis: "Aceasta este o ispita a diavolului, caci a plecat fara binecuvantare!"
La miezul noptii, pe cand batranul se ruga, a auzit pe cineva batand la usa:
-Binecuvinteaza, Parinte Paisie, si ma iarta pe mine, pacatosul!
-Cine bate la usa?, a raspuns batranul.
-Fratele Gheorghe, pacatosul!
-Fratele Gheorghe a plecat in padure in padure sa se pocaiasca!
-Iarta-ma, Parinte Paisie, ca am gresit, si ma primeste in chilie.
-Dumnezeu sa te ierte, frate. Intra si spune-mi ce s-a intamplat.
Voiam sa ma rog cinci zile cu post si priveghere, intr-o groapa din padure. Dar pe la miezul noptii aud langa mine un glas infiorator: "Ce faci aici? Nu stii ca ai plecat fara binecuvantare?" Cand ma intorc, vad langa mine un arap urias, cu chip infricosator. Era diavolul. Cuprins de mare frica, am luat Ceaslovul si am fugit la chilie.
Din ceasul acela fratele Gheorghe, numit la calugarie Gherasim, nu mai facea nimic fara binecuvantare.
"Istorioare duhovnicesti", Arhimandritul Ioanichie Balan

Cum putem scăpa de sectanţi?

Satul Voinesti, judetul Iasi, a fost asaltat acum patru ani de sectanti, ziua in amiaza mare.
Era in vara anului 1995. Lumea era plecata la camp si satul ramasese aproape pustiu. Doar batranii si copii stateau pe langa casa.
Dar, iata ca ziua vine un autocar strain cu 50 de sectanti, ca sa-i traga pe ortodocsi la secta lor. Umblau din casa in casa, promiteau daruri, amenintau si huleau cele sfinte. Acestea o faceau cu aprobarea primarului si a organelor locale fara sa consulte si preotul satului.
Cineva ii spune preotului. Parintele alearga la biserica, striga dupa ajutor si cauta oamenii sa scoate lupii dintre oi. Insa satul era aproape gol de oameni. Atunci preotul a apelat la ultima solutie: sa traga clopote mult, pana se vor aduna oamenii! Auzind oamenii clopotele, au lasat lucrurile si au venit repede la biserica. Apoi au alungat cu asprime pe sectanti, incat multa vreme nu vor mai indrazni sa faca prozelitism aici.
Dumnezeu sa acopere tara noastra de gurile hulitoare ale ereticilor si sa ne miluiasca pe toti dupa mare mila Sa.
"Istorioare duhovnicesti", Arhimandrit Ioanichie Balan

Omul nu va tră numai cu pâine, ci cu tot cuvântul Lui Dumnezeu

Comuna Pangarati - Neamt a fost binecuvantata de Dumnezeu cu un crestin smerit si evlavios, in persoana invatatorului Gheorghe Garbulet, nascut in 1910.
In timpul celut de-al doilea razboi mondial, Gheorghe Garbulet a fost trimis trimis pe front. In timpul luptelor din Caucaz i s-a pus pistolul la gat si a fost impuscat. Dar prin minune, a scapat cu viata. Dupa ce sta in spital vreo sase luni de zile, este lasat la vatra ca invalid de razboi, dar este reincorporat in 1944 in timpul luptelor de la Neamt, unde cade prizonier. Este trimis in lagarul de la Oranki, unde sta trei ani de zile, primind toate ca din mana lui Dumnezeu. Despre acesti ani el povesteste:
"Acolo l-am cunoscut cu adevarat pe Dumnezeu. Eram in lagar si Parintele Dimitrie Bejan, ne talcuia dintr-o Biblie, care prin minune Dumnezeu a pazit-o de n-au pus-o pe foc, caci in fiecare saptamana ne faceau perchezitie. Eram cate 70-80 inscrisi pe zi sa citim o pagina din Biblie. Aici am inteles cuvantul ca omul nu va trai numai cu paine care nu era in lagar, ci cu tot cu cuvantul lui Dumnezeu".
Dupa ce iese la pensie, profesorul Gheorghe Garbulet, cu binecuvantarea preotului paroh, face o frumoasa misiune ortodoxa in satul Pangaracior - Neamt, mai ales difuzand carti sfinte de tot felul, din casa in casa. Apoi citeste duminica cazania la biserica. Merge pe la copii si bolnavi; sfatuieste, invata, mangaie si face milostenie.
Viata lui este un continuu apostolat, o jertfa de trei sferturi de secol, de marturisire a Evangheliei lui Hristos, de misiune, de milostenie si slujire sfanta.
Ce alta misiune si slujire ortodoxa mai frumoasa poate face cineva ca acest smerit crestin si frate in Hristos? De aceea il recomandam de model tuturor crestinilor care vor sa se mantuiasca. Caci fara jertfa, fara osteneala si renuntare la cele de pe pamant, nu ne putem mantui. Bunul nostru Mantuitor sa primeasca jertfa, lauda, statornicia si buna credinta a placutului sau, Gheorghe , ca sa fie indemn, lumina si calauza ortodoxa pentru toti care cred si in invierea Domnului.
"Istorioare duhovnicesti", Arhimandrit Ioanichie Bălan